“RESPECT” DIN PARTEA TELEVIZIUNILOR

O televiziune de nișă, REALITATEA a lansat în forță o acțiune penibilă invocând drept pretext respectarea cetățenilor de către politicieni. Această televiziune alături de Antena 3, altă televiziune de nișă, dar și de mai toate canale tv. cu pretenții genaraliste – inclusiv cele de stat -, ne intoxică zilnic cu știri trunchiate și ignoră orice informație de interes general. Informațiile culturale nici nu mai figurează în buletinele de știri ce sunt axate numai pe zona politică în special la “nișele” aflate sub un patronaj interesat de politichie. Festivaluri culturale, premiere de teatru sau film, concerte, expoziții, lansări de carte, etc., nu preocupă televiziunile. De pildă, Realitatea TV și Antena 3 au acordat ore în șir “evenimentului” Madonna, dar au ignorat pur și simplu Festivalul Internațional “George Enescu” de la București, nu i-au dedicat nici un minut pentru vreo informație cu toate că manifestarea s-a bucurat de succes și de prezențe remarcabile. Mass media vizuală a pornit un adevărat GENOCID CULTURAL cu scopul clar de a manipula cetățenii. Unde se găsește RESPECTUL față de cetățeni, dacă nu-i informezi corect ? Informațiile interne sunt fie cu iz electoral, fie cele despre accidente și crime, cele externe se rezumă la catrastrofe și prestațiile așa zis senzaționale ale unor vedete internaționale, iar cele despre UE nu există. Dezbaterile, mai numite și talk show-uri, sunt moderate de ”actori slabi de înger” care execută docili “viziunile regizorale” politice ale patronilor și au toate aceiași invitați buni de gură. Majoritatea cetățenilor s-au săturat de politică și de moderatorii “actori” din categoria Țociu și Palade, ce se predind analiști și ziariști. Mass media este într-o gravă criză. Legile fragile pe care le are mass media susțin totuși “necesitatea informației corecte”, dar nu le respectă nimeni. Campania electorală, care i-a înnebunit pe toți, se specifică în lege că începe cu 30 de zile înaintea alegerilor, iar televiziunile fac campanie electorală de luni de zile. Cine sancționează aceste abateri? Cetățenii care nu mai urmăresc programele televiziunilor și le scad audiența. Ele continuă însă cu nerușinare campania intereselor patronilor în numele RESPECTULUI !!! Respect pentru cine? Pentru cine le plătește salariile acestor “actori” amatori distribuiți în rolul de gazetari. Este alarmant că televiziunile nu mai au pic de respect față de telespectatori și se luptă să-I manipuleze.

VARZĂ CU PRETENŢII

VARZĂ CU NERUŞINATE PRETENŢII CULTURALE poate fi numit Festivalul de muzică uşoară de la Mamaia (ediţia 39 ) transmis cu mare mândrie de postul public de televiziune, TVR 1. O minimă exigenţă faţă de calitatea artistică a festivalului nu a existat. Numeroasele premii s-au acordat de tot atâţia indivizi cu funcţii politico-administrative care urcau pe scenă să-i vadă ţara şi cu neruşinare motivau această şuşă apelănd la cuvântul cultură. Prestaţiile concurenţiilor, că interpretare nu se pot numi, erau sub nivelul celor de la o casă de cultură din timpurile de tristă amintire când s-a născut acest festival. Compoziţiile erau căznite, cu multiple împrumuturi, ca să nu zicem furtişaguri, din melodii arhicunoscute. Postul public, căruia îi plătim obligatoriu o taxă lunară, a găzduit şi contribuit substanţial la organizarea acestei şuşe cu un urât miros politic degajat de “personalităţile” invitate să acorde tot felul de premii, nişte Caţavenci, navetiştii de la tot felul de televiziuni comerciale, în special cele de nişă. Tot acest circ s-a derulat trei zile sub emblemă culturală! GENOCIDUL CULTURAL practicat de televiziunile noastre ia amploare. Se pălăvrăgeşte tot timpu despre criza economică şi cheltuirea banilor publici, dar nimeni nu investighează cum consumă televiziunea publică aceşti bani şi consiliile judeţene ce stimulează astfel de manifestări. Scopul “cultural” ar fi apariţiile pe sticlă a unor palide feţe din politichie ca să se laude cu a lor contribuţie la viaţa culturală. Care cultură? Respectivii înţeleg prin oameni de cultură pe purtătoarele de silicoane. Se pompează banii publici în tot felul de festivaluri şi concursuri cu premii pentru a manipula telespectatorii. Cultura e călcată în picioare de minunatele noastre posturi de televiziune, fie că sunt de stat fie că sunt comerciale.

La Festivalul Internaţional de Teatru de la Edinburgh, spectacolul “Faust” în regia lui Silviu Purcărete, producţie a Teatrului Naţional “Radu Stanca” din Sibiu, a fost mult aplaudat şi comentat de mass media din Anglia. Pentru rolul Mephisto, actriţei Ofelia Popii i s-a acordat “Herald Angels Award”. Nici o televiziune de la noi nu s-a arătat interesată de această reuşită culturală, nu a realizat un interviu cu regizorul şi actriţa premiată. Sunt însă popularizate pe sticlă tot felul de nulităţi, nişte mazăre din păstaia slinoasă a politichiei.

“CRIZA”… INFORMAŢIILOR TV

La Antena 3, un analist politic fălos, formator de opinie, cică, – nu-i dăm numele că nu merită -, vorbea despre Radu Duda – fost actor, în prezent principe, - lăudând pregătirea sa în ale teatrului la clasa de la actualul UNATC … Olga Bucătaru, ”o mare actriţă şi profesor,etc, etc”. Era vorba de doamna Olga Tudorache, dar respectivul confunda nonşalant cele două artiste, de care evident, habar nu avea. Mai putem crede în alte informaţii pe care zilnic le comentează sfătos?! La postul public, TVR 1, s-a pus în practică o iniţiativă apreciabilă, unicat în peisajul mass media vizuale şi nu numai. Fiecare “Telejurnal” trebuie să ofere şi o ştire culturală. Celelalte televiziuni se ocpă de politichie, de crime şi violuri, iar postul public vrea să ne informeze şi despre evenimentele culturale. Excelent! Cum o face însă? Anunţa, de pildă, la început de iulie, că vor serba 40 de ani de la absolvire – o cifră rotundă – promoţia UNATC din care fac parte nume notorii precum Olga Delia Mateescu, Cezara Dafinescu sau Mihai Dinvale.Era vorba, de fapt, de o aniversare obişnuită a 36 de ani trecuţi de când au fost repartizaţi în teatre. Aşteptăm cu interes să se confirme şi completarea informaţiei că aniversarea se va face cu prezentarea de către “absolvenţi” a unui spectacol cu piesa colegei lor, Olga Delia Mateescu: ”Ferma de struţi”. Unde? Știrea nu mai specifica. Am dat doar două exemple, ele sunt foarte multe zilnic şi ne arată calitatea informaţiilor tv.

AM FOST LA … LONDRA

Informaţiile culturale sunt ignorate de mass media. Câţi au ştiut, de pildă, că la Liberty Center, un mall din Rahova, The Light Cinema a transmis în direct spectacole de operă de la Metropolitan în distribuţii de excepţie? Mai nou a transmis live “Fedra” de Racine, recenta premieră de la London National Theatre. În peste 25 de ţări din întreaga lume – din Europa până în Australia – s-a prezentat în direct acest spectacol extraordinar, având în rolul principal pe Helen Mirren, actriţă cunoscută de teatru şi film. Cu toate că astfel de transmisii sunt obişnuite în Europa, iar noi ne pretindem europeni, sala era pe jumătate goală pentru că evenimentul nu a beneficiat de popularizare decât în revista lunară “Time Out”. Regia acestui spectacol aparţinea lui Nicholas Hytner, directorul naţionalului londonez. Viziunea sa regizorală era originală, modernă ca stil, folosind un decor ingenios. Respecta regula unităţii de spaţiu, timp şi acţiune. Terasa cu vedere la mare constituia spaţiul de joc, admirabil exploatat cu sprijinul manevrelor de iluminare, iar costumele erau atemporale. Distribuţia reunea actori englezi de prestigiu .Helen Mirren (Fedra) era acompaniată de Ruth Negga (Aricia), Dominic Cooper (Hippolit), Chipo Chung (Ismena), Margaret Tyzack (Oenona), Stanley Townsend (Theseus), nume apreciate de publicul londonez, cu toţii interpretând credibil personajele ce le reveneau în clasicul stil lansat cândva de Stanyslavski. Nu îţi venea a crede că urmăreşti un spectacol de teatru ce se petrece în acelaşi timp la Londra cu public în sală. Mai repede puteai crede că vizionezi un film, după cum erau montate diversele planuri surprinse de mai multe camere pentru a evidenţia tensiunea relaţiilor dintre personaje, dar şi trăirea intensă a stărilor determinate de lungile monologuri din “Fedra”.

ARTIŞTII S-AU APUCAT DE SCRIS - La BOOKFEST 2009 mare înghesuială. Cea mai mare era însă, la lansările volumelor Oanei Pellea, Florin Piersic Jr. şi Cristinei Stamate. După Dan Puric şi alţi artişti au pus mâna pe condei şi din ce am citit pot spune că îl mânuiesc bine. Înghesuială mare era şi la lansarea celei de a treia cărţi, ”Standard”, a tânărului Alex Tocilescu. Face parte într-un fel lumii artiştilor, dar nu e fratele lui Alexandru Tocilescu, aşa cum anunţau pe micile ecrane unele televiziuni, ci fiul său. Dar despre ce ne sevesc zilnic televiziunile vom mai avea ocazia să vorbim în această rubrică.

NICI UN PREMIU … nu s-a acordat dramaturgiei noastre de către juriul Uniunii Scriitorilor. De ce oare ? Se pare că juriul nu a avut din ce alege, volumele de teatru apărute ale celor preocupaţi de dramaturgie fiind puţine şi neconvingătoare ca valoare. Să îşi continue oare dramaturgia noastră agonia în care se află de … mulţi, mulţi ani ?

FESTIVALUL NAŢIONAL DE TEATRU (FNT) – nu se mai numeşte şi “I.L.Caragiale”, dar a ajuns la cea de a 19-a ediţie în ciuda crizei actuale ce frământă lumea. Chiar dacă Ministerul Culturii şi Primăria Capitalei, foruri implicate în derularea acestei manifestări de tradiţie, acordă fonduri mult mai sărăcăcioase proiectului UNITER, selecţia din acest an şi secţiunile definirii sale anunţă un program mai bine structurat decât cel de anul trecut. Selecţionerul unic Cristina Modreanu a reuşit să învingă … criza!? Vom vedea la toamnă, când între 31 octombrie şi 8 noiembrie se va desfăşura festivalul, eveniment al vieţii teatrale, pe care desigur îl vom comenta pe larg la timpul potrivit.

SANDA MANU DOCTOR HONORIS CAUSA – o distincţie mult meritată de regizorul şi profesorul de excepţie, acordată de UNATC. Este o distincţie tradiţională pe care o acordă universităţile unor persoane eminente care s-au distins în diverse domenii. Nu are nici o legătură pragmatică acest titlu onorific cu “doctorii” din domeniul teatral, şi din alte domenii artistice, astăzi scoşi pe bandă rulantă de învăţământul nostru. Dacă nu eşti Dr. nu poţi fi însă pedagog! Poţi fi un mare regizor şi actor, un artist recunoscut ca valoare şi preţuit de public, dar dacă nu ai patalamaua de Dr. nu poţi preda ca profesor la UNATC. O altă inepţie a “globalizării” învăţământului nostru besmetic, ce nu ţine cont şi de specificul celui artistic. Important rămâne că Doamnei Sanda Manu i s-a acordat acest titlu onorific iar festivitatea a scos la iveală un aspect impresionant, greu de constatat în astfel de prilejuri. Asistenţa alcătuită din tineri şi vârstnici slujitori ai teatrului – dintre cei care i-au fost “elevi” în cele 14 promoţii ce le-a păstorit, din cei foarte tineri ce doar auziseră de dânsa -, era unită de un fior emoţional, toţi respirau la unison bucuria recunoaşterii unei valori. Era, în sfârşit, o breaslă unită prin aceleaşi convingeri. Lucru rar, pentru că, mai ales în teatru funcţionează subiectivismul, orgoliile, etc. De astă dată toţI cei prezenţi recuoşteau şi respectau o valoare incontestabilă: Sanda Manu o Doamnă a teatrului şi a învăţământului artistic. Atmosfera avea ceva din aceea a marilor spectacole, când apar momente în care publicul rămâne cu respiraţia tăiată fiind cucerit de ce îi comunică actorii prin interpretare, ca apoi să izbucnească în aplauze. Astăzi, Doamna Sanda Manu este profesor la Universitatea “Spiru Haret”. Despre producţiile teatrale ale acestei universităţi vom vorbi în curând.