“CRIZA”… INFORMAŢIILOR TV

La Antena 3, un analist politic fălos, formator de opinie, cică, – nu-i dăm numele că nu merită -, vorbea despre Radu Duda – fost actor, în prezent principe, - lăudând pregătirea sa în ale teatrului la clasa de la actualul UNATC … Olga Bucătaru, ”o mare actriţă şi profesor,etc, etc”. Era vorba de doamna Olga Tudorache, dar respectivul confunda nonşalant cele două artiste, de care evident, habar nu avea. Mai putem crede în alte informaţii pe care zilnic le comentează sfătos?! La postul public, TVR 1, s-a pus în practică o iniţiativă apreciabilă, unicat în peisajul mass media vizuale şi nu numai. Fiecare “Telejurnal” trebuie să ofere şi o ştire culturală. Celelalte televiziuni se ocpă de politichie, de crime şi violuri, iar postul public vrea să ne informeze şi despre evenimentele culturale. Excelent! Cum o face însă? Anunţa, de pildă, la început de iulie, că vor serba 40 de ani de la absolvire – o cifră rotundă – promoţia UNATC din care fac parte nume notorii precum Olga Delia Mateescu, Cezara Dafinescu sau Mihai Dinvale.Era vorba, de fapt, de o aniversare obişnuită a 36 de ani trecuţi de când au fost repartizaţi în teatre. Aşteptăm cu interes să se confirme şi completarea informaţiei că aniversarea se va face cu prezentarea de către “absolvenţi” a unui spectacol cu piesa colegei lor, Olga Delia Mateescu: ”Ferma de struţi”. Unde? Știrea nu mai specifica. Am dat doar două exemple, ele sunt foarte multe zilnic şi ne arată calitatea informaţiilor tv.

AM FOST LA … LONDRA

Informaţiile culturale sunt ignorate de mass media. Câţi au ştiut, de pildă, că la Liberty Center, un mall din Rahova, The Light Cinema a transmis în direct spectacole de operă de la Metropolitan în distribuţii de excepţie? Mai nou a transmis live “Fedra” de Racine, recenta premieră de la London National Theatre. În peste 25 de ţări din întreaga lume – din Europa până în Australia – s-a prezentat în direct acest spectacol extraordinar, având în rolul principal pe Helen Mirren, actriţă cunoscută de teatru şi film. Cu toate că astfel de transmisii sunt obişnuite în Europa, iar noi ne pretindem europeni, sala era pe jumătate goală pentru că evenimentul nu a beneficiat de popularizare decât în revista lunară “Time Out”. Regia acestui spectacol aparţinea lui Nicholas Hytner, directorul naţionalului londonez. Viziunea sa regizorală era originală, modernă ca stil, folosind un decor ingenios. Respecta regula unităţii de spaţiu, timp şi acţiune. Terasa cu vedere la mare constituia spaţiul de joc, admirabil exploatat cu sprijinul manevrelor de iluminare, iar costumele erau atemporale. Distribuţia reunea actori englezi de prestigiu .Helen Mirren (Fedra) era acompaniată de Ruth Negga (Aricia), Dominic Cooper (Hippolit), Chipo Chung (Ismena), Margaret Tyzack (Oenona), Stanley Townsend (Theseus), nume apreciate de publicul londonez, cu toţii interpretând credibil personajele ce le reveneau în clasicul stil lansat cândva de Stanyslavski. Nu îţi venea a crede că urmăreşti un spectacol de teatru ce se petrece în acelaşi timp la Londra cu public în sală. Mai repede puteai crede că vizionezi un film, după cum erau montate diversele planuri surprinse de mai multe camere pentru a evidenţia tensiunea relaţiilor dintre personaje, dar şi trăirea intensă a stărilor determinate de lungile monologuri din “Fedra”.

ARTIŞTII S-AU APUCAT DE SCRIS - La BOOKFEST 2009 mare înghesuială. Cea mai mare era însă, la lansările volumelor Oanei Pellea, Florin Piersic Jr. şi Cristinei Stamate. După Dan Puric şi alţi artişti au pus mâna pe condei şi din ce am citit pot spune că îl mânuiesc bine. Înghesuială mare era şi la lansarea celei de a treia cărţi, ”Standard”, a tânărului Alex Tocilescu. Face parte într-un fel lumii artiştilor, dar nu e fratele lui Alexandru Tocilescu, aşa cum anunţau pe micile ecrane unele televiziuni, ci fiul său. Dar despre ce ne sevesc zilnic televiziunile vom mai avea ocazia să vorbim în această rubrică.

NICI UN PREMIU … nu s-a acordat dramaturgiei noastre de către juriul Uniunii Scriitorilor. De ce oare ? Se pare că juriul nu a avut din ce alege, volumele de teatru apărute ale celor preocupaţi de dramaturgie fiind puţine şi neconvingătoare ca valoare. Să îşi continue oare dramaturgia noastră agonia în care se află de … mulţi, mulţi ani ?

FESTIVALUL NAŢIONAL DE TEATRU (FNT) – nu se mai numeşte şi “I.L.Caragiale”, dar a ajuns la cea de a 19-a ediţie în ciuda crizei actuale ce frământă lumea. Chiar dacă Ministerul Culturii şi Primăria Capitalei, foruri implicate în derularea acestei manifestări de tradiţie, acordă fonduri mult mai sărăcăcioase proiectului UNITER, selecţia din acest an şi secţiunile definirii sale anunţă un program mai bine structurat decât cel de anul trecut. Selecţionerul unic Cristina Modreanu a reuşit să învingă … criza!? Vom vedea la toamnă, când între 31 octombrie şi 8 noiembrie se va desfăşura festivalul, eveniment al vieţii teatrale, pe care desigur îl vom comenta pe larg la timpul potrivit.

SANDA MANU DOCTOR HONORIS CAUSA – o distincţie mult meritată de regizorul şi profesorul de excepţie, acordată de UNATC. Este o distincţie tradiţională pe care o acordă universităţile unor persoane eminente care s-au distins în diverse domenii. Nu are nici o legătură pragmatică acest titlu onorific cu “doctorii” din domeniul teatral, şi din alte domenii artistice, astăzi scoşi pe bandă rulantă de învăţământul nostru. Dacă nu eşti Dr. nu poţi fi însă pedagog! Poţi fi un mare regizor şi actor, un artist recunoscut ca valoare şi preţuit de public, dar dacă nu ai patalamaua de Dr. nu poţi preda ca profesor la UNATC. O altă inepţie a “globalizării” învăţământului nostru besmetic, ce nu ţine cont şi de specificul celui artistic. Important rămâne că Doamnei Sanda Manu i s-a acordat acest titlu onorific iar festivitatea a scos la iveală un aspect impresionant, greu de constatat în astfel de prilejuri. Asistenţa alcătuită din tineri şi vârstnici slujitori ai teatrului – dintre cei care i-au fost “elevi” în cele 14 promoţii ce le-a păstorit, din cei foarte tineri ce doar auziseră de dânsa -, era unită de un fior emoţional, toţi respirau la unison bucuria recunoaşterii unei valori. Era, în sfârşit, o breaslă unită prin aceleaşi convingeri. Lucru rar, pentru că, mai ales în teatru funcţionează subiectivismul, orgoliile, etc. De astă dată toţI cei prezenţi recuoşteau şi respectau o valoare incontestabilă: Sanda Manu o Doamnă a teatrului şi a învăţământului artistic. Atmosfera avea ceva din aceea a marilor spectacole, când apar momente în care publicul rămâne cu respiraţia tăiată fiind cucerit de ce îi comunică actorii prin interpretare, ca apoi să izbucnească în aplauze. Astăzi, Doamna Sanda Manu este profesor la Universitatea “Spiru Haret”. Despre producţiile teatrale ale acestei universităţi vom vorbi în curând.